Traditii

Traditii in Aprilie

Comemorări

Aprilie nu este numai a doua lună a primăverii, ci este și un bun prilej de a ne aminti de câțiva oameni importanți ce au lăsat în urma o semnificativă moștenire intelectuală și spirituală.

William Shakespeare s-a născut pe 23 aprilie 1564 în Stratford-upon-Avon, Anglia  și a fost un poet, dramaturg și actor englez. Este considerat cel mai mare scriitor în limba engleză și este numit „Lebăda de pe Avon”. A decedat de ziua sa, le 23 aprilie 1616.

Dintre operele sale cunoaștem cu toții „Romeo și Julieta”, „Hamlet”.

Citate: „Atâta timp cât mai putem zâmbi, cauza nu e pierdută.”

„Nu există trădare mai mare decât trădarea față de tine însuți.”

 

 

Hans Christian Andersen s-a născut pe 2 aprilie 1805 în Odense, Danemarca și a fost un scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale. Dintre acestea putem enumera „Crăiasa Zăpezii”, „Rățușca cea urâtă”, „Mica sirenă” şi multe altele. Acestea au fost traduse în peste 100 de limbi și continuă a fi publicate în întreaga lume. Scriitorul a adus bucurie în viețile copiilor și nici acum nu încetează să o facă. A decedat pe 4 august 1875 la Copenhaga.

Citate: „Viața însăși este cea mai buna poveste.”

„Unde cuvintele dau greș, muzica vorbește.”

 

Ziua păcălelilor

Luna aprilie ne duce în primul rând cu gândul la ziua păcălelilor, sărbătorită pe 1 aprilie. Cea de-a doua lună a primăverii debutează veselă și plină de râsete cu această zi în care oamenii își fac reciproc farse și glumesc pe seama celuilalt, sărbătorind veselia, ghidușia și inocența glumelor.

Se spune ca „sărbătoarea păcălelilor” își are originile în Evul Mediu, când Sfântul Sisoie, un pustnic egiptean, îl păcălea mereu pe 1 aprilie pe Antonie cel Mare. În ziua de azi, glumele acestuia pot fi considerate puerile sau chiar neamuzante. De exemplu, Sfântul Sisoie îl păcălea pe Antonie cel Mare ca a văzut cum diavolul s-a ușurat în farfuria lui cu mâncare sau se prefăcea că învia morții doborâţi de ciumă.

O altă sursă a acestei sărbători ar fi Sfântul Fesbuchie, care a scufundat câțiva bușteni în iazul lângă care locuia și se prefăcea ca poate merge pe apă precum Iisus, reușind să păcălească lumea, în fiecare an, la începutul lunii aprilie.

Altă explicație ar mai putea fi confuzia dintre Anul Nou și ziua de 1 aprilie. Această confuzie apare odată cu mutarea sărbătoririi anului nou de pe 1 aprilie de către Carol al IX- lea al Franței, pe 1 ianuarie. De Anul Nou oamenii își făceau cadouri, iar după anul 1564, această tradiție a continuat, însă, cadourile s-au transformat în farse și glume inocente.

În timp, lumea s-a dezvoltat, s-a modernizat, de asemenea și glumele, iar astăzi, unele dintre acestea sunt chiar duse la extrem. Pe rețelele de socializare circulă foarte multe filmulețe haioase cu persoane care vor să își păcălească prietenii și, de cele mai multe ori, le iese. Pentru a împărtăși cu o lume întreagă năzdrăvăniile lor, inculpații își filmează farsele și le publică pe internet pentru a se umfla în pene. Probabil că ei nu știu ce este aceea răzbunarea. Nimeni nu ar vrea sa fie în locul lor dacă cel păcălit îi pune la rândul lui ceva la cale. Păcălelile extreme vin, în general, de la ruși și un exemplu ar fi cum niște prieteni plecați cu cortul îl scot pe unul dintre ei cu tot cu salteaua pe care dormea și îl pun sa plutească pe lacul lângă care au poposit. Păcălitul se trezește în mijlocul lacului și se panichează puțin, dar nu-i bai, căci reușește sa ajungă la mal.

Glumele și farsele nu se mai fac doar de 1 aprilie. Acestea se practică cu fiecare ocazie pe care glumeții o întâlnesc. Concluzia? De Ziua Păcălelilor ar trebui să ne ferim mai cu seama de păcălicii renumiți prin arta lor.

Ziua Păcălelilor vine și ea cu superstițiile ei. Se spune că în această zi nu este bine ca un cuplu să se căsătorească deoarece mariajul se va destrăma sau femeia va comanda în relație. Copiii născuți pe 1 aprilie vor avea noroc în afaceri, dar vor avea ghinion la jocurile de noroc. De asemenea, ar trebui să ne pregătim cu toții câte o farsă pentru că cei care nu pun la cale niciuna,  dar vor fi păcăliți, chiar siguranță că vor fi păcăliți tot anul. În Anglia și în Statele Unite, farsele sunt făcute până la ora prânzului, căci cele făcute după acest moment al zilei vor aduce ghinion celui cu pricina.

Se mai spune că cei care nu răspund cu zâmbetul pe buze unei farse vor avea ghinion tot anul, iar bărbații păcăliți de o femeie frumoasă, fie se vor căsători cu aceasta, fie, dacă sunt însurați, vor rămâne prieteni buni cu femeia glumeaţă.

Această zi reprezintă încă un prilej de bucurie și are scopul de a alunga monotonia și de a aduce oamenii mai aproape unii de ceilalți prin veselie și distracție. Cu alte cuvinte, Ziua Păcălelilor este primăvara oamenilor pentru ca le readuce la viață simțul umorului și le reînvie dorința de a zâmbi și a fi fericiți.

 

Floriile

Sărbătoarea floriilor este celebrată anul acesta pe 24 aprilie. Aceasta nu are o dată fixă, sărbătorindu-se în funcție de Paște, mai exact, în duminica dinaintea Învierii Domnului, reprezentând intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim. Această zi mai poartă denumirea de „Duminica patimilor”, dată fiind suferința ce avea să vină pentru Mântuitor.

Denumirea populară a acestei sărbători vine de la zeița romana a florilor, Flora. De florii îi sărbătorim pe cei ce poartă numele de Florin, Florina, Florentin, Florentina, dar și pe cei ce poartă numele de flori: Narcisa, Margareta, etc.

În românia, tradițiile legate de această zi au specific ramura de salcie. Aceasta se sfințește și se așează la icoane, dar și la tocurile ușilor, ferestrelor și chiar la morminte. Salcia reprezintă renașterea naturii, primăvara, înnoirea. Ramura sfințită este menită să aducă liniște și prosperitate în casele oamenilor.

În sudul României, femeile colindă de Florii, precum o fac iarna, de sărbători. Bucovinenii plasează ramura de salcie chiar și la stupii de albine, aducându-le, astfel, binecuvântare. În alte zone, salcia are menirea de a alunga norii sau de a vindeca durerile de spate.

Se spune că vremea va fi aceeași și de Florii și de Paște, iar de Florii este dezlegare la pește, adică oamenii mănâncă diverse sortimente de pește. Dobrogenii, spre exemplu, prefera scrumbia, iar la Galați exista chiar și un Festival al Scrumbiei.

Floriile vestesc Paștele, făcându-ne să simțim deja lumina și liniștea specifice acestuia. Simțim nevoia să fim mai buni și să fim mai aproape de familie, petrecând mai mult timp în sânul acesteia.

 

Paștele

Sărbătoarea Paştelui, știm cu toții, reprezintă Învierea Domnului Iisus Hristos, ce s-a sacrificat și a pătimit pentru omenire. Anul acesta comemorăm acest eveniment pe 1 mai, suprapunându-se cu Ziua Muncii.

Cei mai mulți dintre noi știm data sărbătoririi Paştelui datorită calendarelor bisericești sau internetului, însă puțini am fost interesați să aflăm cum se stabilește această dată. Ei bine, Paștele este în strânsă legătură cu fenomenele astronomice. Mai exact, mișcarea de rotație a lunii în jurul Pământului și echinocțiul de primăvară influențează ziua sărbătoririi Paştelui astfel: acesta se sărbătorește duminica imediat următoare primei luni pline după echinocțiul de primăvară.

De menționat este faptul că înaintea zilei Învierii Domnului se ține postul ce simbolizează evenimentele premergătoare acesteia. Oamenii se abțin de la produsele de origine animală, cum sunt carnea și lactatele.

Obiceiul comun al acestei sărbători este vopsirea ouălor în roșu și ciocnindu-le rostind cuvintele tradiționale „Hristos a-nviat!” și „Adevărat a-nviat!”. Ouăle roșii au ca semnificație sângele vărsat de Iisus în timpul răstignirii sale. Se spune că Maica Domnului, prezentă la răstignirea fiului său, a așezat coșul cu ouă lângă crucea pe care El era așezat, iar acestea au fost pătate cu sângele Mântuitorului.

Pe lângă ouă, pe masa de Paște sunt prezente diverse bucate precum drobul, cozonacul, pasca sau friptura de miel. Acestea sunt preparate în casă de către gospodine și se consideră a fi o masă sfântă în familie, unind membrii acesteia atât fizic, cât și spiritual.

În zona Făgărașului, un obicei săvârșit în Lunea Luminată este cel al Plugarului. Prin acesta se sărbătorește cel mai harnic fecior din sat, mai exact, primul dintre cei tineri care iese la arat. Acesta este cinstit și lăudat de toată lumea pentru vrednicia sa.

Un alt obicei, conform bătrânilor, este ca toți membrii familiei să mănânce din primul ou ciocnit în noaptea de Înviere pentru a rămâne mereu împreună și a fi o familie unită și puternică, în ciuda fragilității oului.

În Moldova, tradiția spune că în dimineața Luminată, oamenii trebuie sa se spele pe față cu apa dintr-un vas în care au pus un ou roșu, bani, și flori, pentru a fi rumeni, bogați și sănătoși. De asemenea, ciocnirea ouălor vine și ea cu semnificațiile ei. Se spune că cei care sparg ouăle vor fi voinici tot anul, pe de altă parte, cel al cărui ou nu se sparge își va găsi sfârșitul înaintea celuilalt.

Un obicei semnificativ în noaptea de Înviere este ca cel care aduce Lumină trebuie să facă o cruce din fum la grinda ușii pentru ca întreaga gospodărie să fie ocrotită de toate lucrurile rele. De asemenea, este bine să se pună o candelă sau o lumânare cu lumina sfântă și afara, în curte, tot pentru a păzi căminul de necurat.

Paștele este prilejul de a sărbători dragostea și bunătatea luând exemplul Domnului Iisus Hristos, care s-a lăsat a fi răstignit pentru noi, asa că haideți să lăsăm lumina Sfintelor Sărbători sa ne pătrundă în inimi și să ne străduim să fim mai buni și mai ales, mai înțelegători.

 

Rubrică realizată de Andreea Visu,

Comunicare şi Relaţii Publice, anul I, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *